In urma studiilor despre analiza tranzacţionala, s-a observat că hotărârile din copilărie şi nu planurile formulate la vârstaadultă par să determine, în ultima instanţă, destinul individului.S-a relevat că în aproape toate cazurile aceste deznodăminte au fost planificate înaintea vârstei de şase ani

Daca luam teoria venita din analiza tranzactionala si studiile lui Eric Berne – psihoterapeut si psihiatru canadiano-american -

Scenariul este un plan de viata inconstient facut in copilaria timpurie.

Este bazat pe decizii luate in functie de ce se intampla in viata noastra si de vulnerabilitatea interioara ori sensibilitatile pe care le avem.

Cum se formeaza scenariul de viata?

 Sunt mai multi factori care contribuie la formarea acestuia:

Parinti

Incepand de la “ce o sa te faci cand vei fi mare?” pana la “vezi cum se poarta Ionut, tu sa nu faci asa!” – scenariul de viata reprezinta si o serie de mesaje puternice venite de la parinti sau de la persoanele de ingrijire conform cu contextual social si cultural in care traieste familia.

Scenariul transmis verbal si pastrat in prim planul memoriei ca pe o reclama despre cum se traieste viata si cum se ating obiectivele are 5 mesaje principale:

  1. - fii puternic (nu plange)
  2. - fii perfect (n-ai voie sa gresesti sau nu ai voie sa iei sub o anumita nota la scoala;)
  3. - fa pe plac altora (dc mai faci asa se supara mama, tata, bunica, etc.)
  4. - grabeste te (esti prea lent, misca-te mai repede!)
  5. - incearca din greu (trebuie sa reusesti! , nu te da batut!, nu mai lenevi!)

 De ex. “nu fi prost” are mai multa putere decat “fii destept” iar programarea este in majoritatea cazurilor negativa

 Alte mesaje pot proveni din transmiterea conflictelor nerezolvate ale parintilor ca de ex.:

- Nu face galagie;

- Nu plange;

- Nu e voie

- Nu fi copil, acum esti mare;

- Nu creste – cand o sa fii mare o sa ai destule greutati;

- Nu fi furios;

- Nu cere;

- Trebuie sa fii cuminte.

Forta dialogului intern intre copil si parinte inca poate sa preia cu usurinta controlul mai ales in cazul in care clientul este intr-un moment vulnerabil.

Dialogul interior al copilului

In copilarie, in functie de experientele prin care am trecut, ne am format tot felul de credinte limitative:

- “Eu nu o sa reusesc niciodata” sau

- “oricum pierd mereu” sau

- “sunt..trebuie sa fiu cea mai buna dintre toti”,

- “reusesc numai daca ma chinui foarte mult”

Atunci am decis daca vom castiga sau daca vom pierde si cat de greu sau de usor ne va fi.

Tot atunci am auzit de la cei din jur ca trebuie sa ne zbatem, sa dam din coate, sa muncim mult ca sa obtinem satisfactii sau, din contra, sa asteptam sa faca altii pentru noi

Povestile sau basmele

Pe langa experienta personala care il face pe copil sa decida cum vrea sa fie viata lui si cele auzite de la parinti despre cum e bine sa fii sau sa nu fii in viata, un aport important il reprezinta si povestile citite sau auzite dar de un impact atat de major.

Copilul isi alege personajul preferat care la finalul povestii devine eroul sau ori cineva cu care si ar dori sa semene.

Multe din raspunsurile la ce ni se intampla in viata de adult se regasesc in povestea pe care ne o amintim ca fiind preferata sau marcanta pentru noi, de cand eram copii.

Toate acestea fiind practic un schelet pe care copilul isi constuieste planul vietii sale

In ce fel afecteaza scenariul de viata relationarea cu cei din jur?

Pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare trebuie in primul rand sa imi dau seama care sunt mesajele predominante din viata mea.

Pentru ca dc pt. mine mesajul peincipal este “grabeste-te” si pentru colegul cu care lucrez este “fii perfect” atunci o sa inteleg de ce el termina sarcinile de lucru in mult mai mult timp decat sunt eu dispusa sa astept si atunci poate aparea un conflict sau o frustrare. El ca sa fie perfect are nevoie de mai multe verificari ceea ce nu se potriveste cu graba cu care eu sunt obisnuita sa actionez. 

E doar un exemplu.

Este foarte important de verificat in relatia de cuplu care sunt mesajele predominante ale fiecaruia si cum actioneaza partenerii in functie de ele – de aici pot aparea neintelegeri.

Ca adulti nu mai suntem constienti de povestea de viata pe care ne am format o si inconstient facem sa ajungem la acel final pe care ni l am imaginat candva

Copii fiind, intr-un mediu perceput ca fiind ostil, ne alegem cea mai buna varianta care ne gandim ca ne asigura supravietuirea.

Copilul elaboreaza cea mai buna strategie de a ramane viu si in conditiile cele mai bune pentru satisfacerea nevoilor sale.

Si aici vin cu intrbarea: Oare cate din credintele noastre sunt gandite de noi sau preluate din exterior?

Este foarte important sa aflam raspunsul la aceasta intrebare cu atat mai mult cu cat, pentru ca asta am vazut in jurul nostru, unora dintre noi, scenariul ne cere sa esuam la locul de munca, sa suferim in dragoste, sa fim parasiti ori inselati sau sa avem un anumit numar de copii pana la o anumita varsta.

Uneori dorinta disperata de a pastra scenariul creat in copilarie duce la depresie sau neindeplinirea unor parti anume provoaca tristete

Nu de putine ori ne am zis ca ne am jurat sa nu mai facem acelasi lucru si sfarsim de fiecare data la fel.

Avand in vedere ca acest scenariu a fost “scris” de copilul din fiecare dintre noi, oare chiar trebuie sa l urmam pana la capat?

Desi poate parea usor sa schimbi ceva ce a setat de un copil, in realitate este dificil sa schimbam dar nu imposibil.

Care ar fi antidotul?

Dupa ce s a facut analiza scenariului, permisiunile sunt antidotul si normalizarea sentimentelor

“E normal sa fii fuios, suparat” etc

“Nu esti obligat sa faci asta”

Permisiunile ofera fleibilitate pentru ca ele permit alternative.

Urmatorul pas e de a particulariza principalele trasaturi ale acestuia in functie de mecanismele noastre de aparare pt iesirea din zona de confort.

Si apoi “reprogramam” viitorul si renastem cu noi resurse.

Unii oameni isi pot schimba scenariul ca urmare a unor evenimente extreme drastice cum ar fi o boala grea iar altii o pot face prin reorganizare interna a credintelor si introiectiilor, cu ajutorul unui psihoterapeut care destructureaza totul cu blandete si apoi restructureaza elementele in putin alt fel.

Exista un secret care sa ajute la asta?

Elementul cheie il reprezinta permisiunile.

Cu cât avem mai multe permisiuni, cu atât suntem mai putin legati de scenariul nostru.

Cu cat am avut niste mesaje de ghidaj mai severe, cu atat suntem mai tentati sa revenim la scenariul anterior – la setarile initiale.

De aceea este important sa facem asta insotiti de un terapeut.

Articol scris de Life Trainer si Psihoterapeut in formare integrativa - Simona Grigore - Specialist Life&Sports Clinic